Utilizarea lutului în art-terapie

Art-terapia a apărut în Statele Unite și Europa, cam în același timp, în anii ‘40. Unii dintre cei mai vechi practicanți au tratat veteranii din cel de-al doilea război mondial care se confruntau cu sindromul de stres post-traumatic și Muzeul de artă modernă din New York a oferit, pe atunci, ateliere gratuite pentru veteranii interesați să exploreze o varietate de mijloace artistice alături de terapeuți, de la desen și pictură la lucrări metalice și sculptură. Astăzi, art-terapia are propriul program de pregătire și se bazează pe un set unic de criterii și practici. (Beans, 2019).

Dintre toate instrumentele folosite, lutul este unul dintre cele mai interesante. Experiența mea personală cu lutul în art-terapie a fost una mult mai intensă, față de celelalte metode (desen, pictură sau colaj) și a generat cele mai profunde schimbări. Vom vedea în continuare și ce spun studiile, despre această ramură a terapiei prin artă.

În primul rând, deoarece lutul este un material tridimensional, acesta generează răspunsuri perceptive și decizionale unice, implicând o coordonare complexă a diferitelor regiuni corticale ale creierului (Nan & Ho, 2014). De asemenea, lutul este autocalmant, fiindcă lucrul cu el sporește autoreglarea psihicului în interacțiunea sa cu mediul: lutul poate fi netezit, zdrobit, construit și modelat, manipulat și “experimentat”, simțit, așa cum facem și cu alte elementele din jurul nostru, din viața de zi cu zi. Aceste două dimensiuni ne pot atrage deja atenția asupra valorii sale.

Sesiunile de art-terapie cu lut s-au arătat a fi mai eficiente decât sesiunile de relaxare prin artă nondirective, din grupul de control al studiului realizat de Nan și Ho, în reducerea depresiei și îmbunătățirea funcționării zilnice, sănătatea mintală generală și sentimentului de bunăstare. O constatare interesantă a apărut și în rezultatele scării alexitimiei (capacitatea de recunoaștere a emoțiilor). Deși alexitimia nu a fost redusă semnificativ imediat după intervenția art-terapeutică, la trei săptămâni după încetarea studiului a existat o îmbunătățire semnificativă în contrast cu grupurile de control care nu au prezentat nicio schimbare. Aproximativ 100 de participanți au participat la acest studiu și au fost utilizate mai multe măsuri standard pe parcursul studiului pentru a măsura rezultatele. (Nan & Ho, 2014)

Lucrul cu lut este și un tip de psihoterapie bazată pe corp, care poate fi folosită în vindecarea durerii, a stării de spirit depresive, a furiei și a fricii (Sherwood, 2004). Aceasta combină elemente verbale și nonverbale și integrează experiența și expresia modalităților multisenzoriale: tactile, vizuale, auditive și kinestezice (Elbrecht, 2013), care variază de la atingerea blândă a lutului până la efortul intens (rularea, apăsarea, ruperea). Procesele de creare a produselor de lut cu sens personal necesită o participare intensă a abilităților perceptuale, a expresiei afective, a semnificării simbolice, funcțiilor cognitive (memoria, luarea deciziilor, abilitățile de organizare) și a capacității creative, ceea ce generează un impact la nivel global asupra persoanei.

Toate aceste diferite procese pot ajuta la creșterea capacității de a înțelege corect emoția și la un control mai bun al exprimării sale. Astfel, gândurile și emoțiile distorsionate pot fi, de asemenea, restaurate și organizate progresiv într-o manieră holistică (Carr, 2008). Expresia verbală a emoțiilor va deveni și ea, în cele din urmă, mai ușoară (Nan & Ho, 2014).

Rezultatele pozitive ale studiului au demonstrat că tratamentul terapeutic pe termen scurt al lucrului în lut, ghidat de art-terapeut, poate completa tratamentul farmacologic, nu numai în reducerea simptomelor depresiei și anxietății, dar și în consolidarea pozitivă a funcționării zilnice (Choi & Park, 2012) și îmbunătățirea puterii personale, intra-personale și interpersonale (Sholt și Gavron, 2006). Rezultatele susțin că acest tip de psihoterapie pe termen scurt poate reduce simptomele psihiatrice și îmbunătățește abilitățile relaționale (Knekt et al., 2013).

Un alt studiu investighează modul în care terapia prin artă cu lut afectează condițiile mentale și fizice generale ale pacienților cu boala Parkinson, precum și potențialul de tratament viitor. Un total de 54 de pacienți cu boala Parkinson (control = 28, experimental = 26) au fost recrutați și au fost observate diferențe semnificative în: dexteritatea mâinilor, exprimarea de sine, depresia stării de spirit și calitatea vieții între cele două grupuri, ceea ce demonstrează posibilitatea utilizării sale ca metodologie de tratament. (Bae, Kim, 2018)

Lucrul cu lutul implică, până la urmă, o experiență intensă și puternică de implicare tactilă. Atingerea a fost identificată ca unul dintre primele răspunsuri senzoriale care s-au dezvoltat la om (Frank, 1957; Montagu, 1978), contactul tactil fiind, de fapt, primul mod de comunicare pe care îl învață un copil. Pentru oameni, etapele incipiente ale vieții sunt dominate de contactul oral si al pielii dintre sugar și ingrijitor (Hunter & Struve, 1998). Astfel, lucrul cu lut implică un mod foarte primordial de exprimare și comunicare. Atingerea lutului necesită, de asemenea, mișcări ale corpului de o varietate infinită, ceea ce face posibilă crearea unui întreg limbaj non-verbal pentru creator, prin intermediul căruia pot fi exprimate lumea sa interioară, viața emoțională și relațiile cu persoanele importante din viața lui.

Lucrul cu lutul ajunge la modurile primare de comunicare și exprimare și, prin urmare, este legat de amintirile și sentimentele trecute reale care au fost codate prin atingere și mișcare (Sholt et al., 2006). În această privință, lucrarea din lut ar putea funcționa ca o fereastră centrală spre aceste reprezentări inconștiente, non-verbale și poate fi în special utilă persoanelor cărora le este greu să se exprime sau care sunt foarte defensive.

Produsele din lut sunt obiecte multidimensionale și ca atare pot reprezenta obiecte din viața reală cu mare acuratețe. Pe lângă înălțime, lățime și lungime, acestea au și greutate, adâncime și textură. Întrucât prin intermediul lucrărilor de lut se pot realiza lucruri asemănătoare realității, sculpturile din lut pot funcționa, de asemenea, ca obiecte de joc simbolice și, astfel, își permit un spațiu potențial mult mai larg pentru manifestări ale fanteziei și ale lumii interioare, cum ar fi temerile, anxietățile, nevoile și dorințele. Acest lucru este valabil atât în psihoterapia cu copii, cât și cu adulții, când produsul este tratat ca un obiect în conversația terapeutică sau devine parte dintr-o problemă specifică în relația terapeut-client (Sholt et al., 2006)

Din revizuirea a 35 de rapoarte clinice au fost identificate șase beneficii terapeutice majore care au apărut prin utilizarea lucrului cu lut în art-terapie:

1. Facilitarea exprimării emoțiilor

2. Facilitarea chatarsisului (descărcarea trăirilor refulate)

3. Dezvăluirea materialelor inconștiente

4. Facilitarea expresiilor bogate și profunde

5. Facilitarea comunicării verbale

6. Concretizarea și simbolizarea: întruchiparea reprezentărilor interioare în imagini vizuale

Sperăm că v-am trezit interesul să încercați și voi această formă de art-terapie în colaborare cu un art-terapeut.

de Georgiana Codrescu

ATENTIE! Deoarece lucrul cu lutul poate fi foarte profund, este recomandabil sa aveti formare in lucrul cu lutul, atat ca sa stiti ce se intampla cu clientul cat si ca sa stiti cum sa il scoateti, la nevoie, din starile profunde in care intra!

Bibliografie:
Știință și cultură: Căutarea științei din spatele terapiei artei
Art-terapia cu lut și depresia
Efectele art-terapiei cu lut asupra adulților cu tulburare depresivă majoră
Eficacitatea aplicată a art-terapiei cu lut pentru pacienții cu boala Parkinson
Calități terapeutice ale muncii în argilă în terapie artă și psihoterapie