Terapia prin arta: cum poti scapa de demoni cu acuarele!

“Data viitoare când vrei să-ți verși amarul în alcool, lasă paharul și pune mâna pe o coală de hârtie și pe acuarele. S-ar putea să vezi viața cu alți ochi după o sesiune de art terapie, sub îndrumarea psihoterapeutului Mihai Albu. Creativitatea este inerentă ființei umane, spune el, iar prin procesul creativ, omul se reconectează cu el și se deblochează în momente din viață care îi dau de furcă.

de Roxana Bucată

Oamenii, de la infirmiere la directori de marketing, vin la cabinet cel mai adesea în momente de criză, dar și pentru a se cunoaște. Fie că trec printr-un divorț, că au dificultăți de relaționare cu persoanele de sex opus, că tocmai și-au pierdut jobul sau suferă din cauza stresului, există pentru toți hârtie colorată, groasă sau subțire, creioane normale sau de ceară, acuarele pe bază de apă sau ulei, cărbune natural sau artificial, pensule și reviste vechi pentru colaje. Prin creație, toți pot vedea lumea cu alți ochi după o sesiune de terapie prin artă.

Câteodată, e suficientă o singură ședință. Mihai povestește chiar cazul său. În timpul terapiei expresive personale, și-a propus să discute cu fondatoarea Școlii de Art Therapy de la Viena, cea care îl consilia, despre o durere de umăr care îl chinuia de doi ani și cu care ajunsese să se obișnuiască după ce medicii nu au reușit să-l diagnosticheze și trateze. După o oră și zece minute de modelat în lut, Mihai a plecat vindecat de acolo. “Singurele momente când mai apare vag durerea sunt atunci când recad în același pattern de gândire și comportament care au dus la această somatizare (adică lucrurile nerezolvate în plan mental și emoțional care se manifestau fizic)”, spune art terapeutul. Lutul este cel mai profund material, care accesează zone foarte inconștiente ale clientului. Este necesară o pregătire aprofundată, de minim doi ani după formarea de bază pentru a lucra în sesiuni individuale cu acest material.

Prin art terapie se poate lucra orice problemă. În alte țări se face terapie prin artă, de exemplu, în stadiile terminale de cancer. Nu poți vindeca prin terapie cancerul, dar poți lucra asupra fricilor față de moarte, poți aduce împăcare. Situațiile concrete rămân la fel, dar poți schimba perspectiva. Dacă ți-a murit cineva, nu poți aduce acea persoană înapoi, dar poți să descoperi feluri noi de a te raporta la această pierdere.

Art terapia este un domeniu nou în România, încă nerecunoscut ca meserie, dar foarte căutat atât de clienți, cât și de cei care vor să practice acest tip de terapie. Pentru aceștia, Mihai organizează, începând cu anul 2010, cursuri de formare pentru care aduce profesori specializați de la Viena. Cursul care se derulează, în prezent, durează doi ani și se adresează celor care au deja o specializare anterioară. Cei 12 studenți sunt, în marea majoritate, psihologi și psihoterapeuți, dar sunt și cadre didactice sau coach. Ei învață să folosească tehnicile de terapie prin artă în meseria lor de bază.

De profesie consilier psihologic, Mihai a intrat prima dată în contact cu art terapia în 2008, în Ungaria, la o școală de vară unde și-a ales din curiozitate modulul de art terapie. Deși nu avea așteptări prea mari, a fost uimit de profunzimea procesului, a trăirilor pe care le-a avut și a transformărilor care s-au întâmplat în el în cele două săptămâni de cursuri. Atunci s-a hotărât că vrea să facă același lucru în România, profesionist. După aproape doi ani de așteptări pentru a veni cineva aici, să facă ceva în direcția formării de art terapeuți, s-a decis să preia chiar el această responsabilitate, fiind motivat de un citat peste care a dat, dintr-o întâmplare, într-o revistă – “lider nu este cel care spune ‘veniți cu mine’, ci cel care spune ‘eu o iau pe aici’”.

Astfel a înființat Asociația Română de Terapii Expresive (ARTE) prin care derulează cursuri de formare profesională în art terapie în colaborare cu profesori de la Wiener Schule fur Kunsttherapie, Viena. Aceasta reprezintă pionieratul în țara noastră unde meseria nici nu este încă recunoscută, un aspect la care Mihai lucrează, în prezent. “Ce vrem să facem e să stabilim niște standarde foarte clare de practică și de formare. Asta se întâmplă și la nivelul Europei, prin Grupul de Studiu European pentru Art Terapie, al cărui membru sunt, care încearcă să elaboreze o curiculă generalizată de art terapie și să impună recunoașterea meseriei în cadrul UE . Nici la nivel european nu există legislație unitară. Poți practica, dar nu există o recunoaștere generală. De exemplu, în Viena psihoterapeuții sunt plătiți de stat prin asigurări sociale, dar art terapeuții, nu”, explică Mihai Albu.

Tipul de terapie prin artă pe care îl practică Mihai este unul bazat pe practică și pragmatism, inspirat din cel de la Școala din Viena. Fondatoarea școlii a lucrat 10 ani cu psihotici în cadrul unui spital, unde a făcut studii, a extras o teorie, a făcut practică și așa s-a născut școala. Aspectul pragmatic al acestui tip de terapie este ceea ce l-a atras și pe Mihai.

Ședințele sale durează 50 de minute, o dată pe săptămână, de obicei în aceeași zi, la aceeași oră pentru stabilitate. Se stabilește tematica – fie o problemă actuală, fie o stare nedefinită – după care se trece la masa de lucru. Acolo, clientul este lăsat, în ritmul propriu, să creeze ceva, intervențiile din partea terapeutului fiind minime. La masa de lucru își pune starea, emoția pe hârtie și când simte că a terminat trebuie să numească “lucrarea” și apoi urmează o discuție pe baza a ce a creat. Dar, ședința poate arăta diferit, de la persoană la persoană. Unii pot crea o lucrare în câteva ședințe, alții pot lucra mai multe compoziții într-o singură ședință. Iar alții pot avea rețineri în a se exprima, dar sunt lăsați să creeze în ritmul propriu, fără a fi presați, tocmai pentru că se află într-un “safe place”, după cum se numește cabinetul.

Cei care se așază pe fotoliul lui Mihai sunt clienți, nu pacienți. În primul rând, termenul de pacient induce noțiunea de medical, iar terapeutul nu este medic, nu pune diagnostic, nu dă pastile, iar, în al doilea rând, termenul are conotația de pasiv. “Preferăm să spunem client pentru că suntem egali ca ființe și mergem împreună pe drumul ăsta. Și clientul are responsabilitate în propriul proces”, spune Mihai. Iar responsabilitatea începe de la stabilirea tarifului. O ședință de art terapie costă 50 de lei pentru copii, dar adulții trebuie să-și aleagă singuri prețul, de la un minim de 50 de lei la un maxim de 100 de lei. “Trebuie să respecte două criterii – să poată menține tariful suficient timp și să reprezinte ceva, suma să fie o investiție, o implicare. Dacă are 1.000 de lei salariul și alege 50 de lei arată o implicare puternică, dar dacă are 10.000 de lei salariul și alege tot 50 de lei, implicarea nu mai e aceeași. S-a constat că e important. Terapia începe de aici”, explică psihoterapeutul.

Nici societății românești nu i-ar strica puțină terapie prin artă, spune psihoterapeutul, care crede că prin terapie expresivă se poate rezolva pasivitatea românească. “Rădăcina este descurajarea. Oamenii nu cred că pot să facă ceva, nu găsesc modalități de a se valorifica. Prin art terapie, fiecare își poate găsi vibrația proprie, esența a ceea ce este. Nu trebuie să fii cel mai bun într-un domeniu, poți fi cel mai bun din ce poți tu să faci. Poți fi primul pentru tine”, spune Mihai, care ne îndeamnă să ne manifestăm creativitatea cât mai des.

Desenele au fost realizate în cadrul ședintelor de art terapie de la Safe Place”