Relația cu corpul și materialele în art terapie


Sunt două aspecte semnificativ legate între ele. Materialele sunt modalități de expresie extrem de subtile a dinamicii psihice și dat fiind că sunt direct legate de senzații care ne parvin prin corp sunt un mod delicat și complex de a povesti, de a exprima, ceea ce cuvintele nu o pot face direct. Experiența personală a relației cu fiecare material poate deveni unul dintre contextele de lucru semnificative în terapie, așa cum ”scena teatrului interior” – covorul rotund din psihodramă este spațiul terapeutic. Materialele au trimiteri directe la elemente arhetipale (pământ, apă , aer, foc, creștere, transformare, moarte etc ) și/sau parcurs biografic.  Cheia de citire a relației cu materialele este una multidimensională, căci aceasta poate dezvălui subtil emoții și sentimente adânc îngropate în corp (experiențe ce au creat hărți, succese sau traume), în harta identității.

Corpul și memoria sa somatică este un material plastic pe mai multe dimensiuni a fiecaruia. În el re-găsim hărți ale identității, o istorie actuală a fiecaruia, un depozitar al emoțiilor și sentimentelor, a constructelor și tiparelor psihice (mentale și emoționale) actualizabile în aici și acum. Relația cu corpul înglobează percepția indreptată spre interior cu cea îndreptata spre exterior. Procesele din art terapie sunt semnificativ legate de corp (de ”inteligența somatică”), căci emoția este resimțită senzorial (se răcesc mâinile, înghețăm de frică, ne roșim etc) ca o undă, mișcare sau fenomen în corp. Art-terapia reconectează relația cu corpul prin percepție și reflexia asupra sa.

Art- terapia propune exercitii ce aduc conștientizarea emoției prin mișcare și corelarea cu aspectul vizual întărind legatura cu percepția corporală, aducând în aici și acum (”cum simt asta în corp” …, ce culoare are emoția și cum mă mișcă ea). Mișcarea ( inclusiv mișcarea mâinilor) este un mod de a corela percepția corporală cu emoția și aspectul vizual. De aceea  în art- terapie ne concentrăm pe aspectele ”performative” ( pe proces) mai mult decât pe cele ce țin de îndemanare artistică din cadrul procesului. În grup se folosesc consemne și exerciții pentru a stabilii relații, unde relevante nu sunt coordonatele mentale (pur cognitive) ci aspecte corporale, emoționale și vizuale ce ne ajută în a percepe pe celălalt prin relație și a ne autopercepe.

Folosirea unui material, în fapt relația cu materialul poate aduce întrebări despre ce simți când folosești materialul,  când și cum ai mai simțit aceasta, cum percepi corporal senzatia din experimentarea acestui material, ce îți place la acesta sau ce nu îți place. Percepția directă corporală a materialelor ne aduce în aici și acum. Este un spațiu de integrare și activare, de percepție a resurselor. Cum simțim starea de bine, de calm, de supărare? Ce zonă îmi aduce liniște, putere etc., cum arată?

Rolul grupului în art terapie este de a reflecta și a rezona cu aspecte individuale (părți ale fiecăruia, opuse sau similare) ale fiecărei persoane care îl compune (eu și celălat). Relațiile din cadrul grupului pot fi relevate, citite personalizat si complex de membrii săi prin dinamica procesului art terapeutic. A desena, picta, modela (îndraznesc să spun: a cânta, dansa, juca) împreună cu cineva crează un spațiu ce oglindește dinamica personală prin și în relația (de grup, de cuplu etc ). Felul în care ne așezăm în spațiul comun (foaie, material de modelat etc), felul în care preluăm materialul celuilalt și maniera în care ne simțim în această dinamică sunt procese active, dar și activatoare ale relației și ale conștientizării rolului personal, a poziției și tiparelor de reacție, a spațiului personal, a felui în care relaționăm cu celălalt.În cadrul grupului este valoros să subliniez individualitatea fiecărui membru, relațiile dintre fiecare în parte și cele de grup. Lucrul tuturor membrilor grupului în același spațiu leagă și oglindește relația întregului grup. În grup lucrăm cu individualitatea fiecăruia și relația dintre fiecare membru prin exerciții în echipă de două persoane, prin observarea celuilalt, prin rezonanța pe care o trezește în mine.

 Procesul terapeutic experimentat în art terapie este o călătorie pe tărâmurile lăuntrice ale fiecăruia, spre adevărul personal. Experimentăm, explorăm, eliberăm și descoperim emoții, sentimente personale fără a avea ca scop măiestria tehnicii artistice. În caz că apare judecătorul interior putem să încercăm să îl mutăm în alt rând și să îl lăsăm să vadă spectacolul fără să ne deranjeze, chiar dacă îl observăm la rândul nostru pe acest critic. Uneori ar putea fi un spectacol cel puțin interesant dacă nu chiar frumos, dar nu este spectatorul căruia mă adresez! Pot să fiu atent la el dacă vocea lui își mărește volumul, căci probabil l-am mai auzit! Pot să remarc ce așteptări sau nevoi apar și la ce și cine  din forul meu interior se raportează . Ceea ce este semnificativ în art-terapie este procesul care cuprinde mai mult decât rezultatul material reprezentat de obiectul artistic realizat în ședință. Lucrarea are rolul unui spațiu de proiecție,transfer și contratransfer în relația terapeutică.

Fiecare dintre noi vede și înțelege ceea ce are nevoie, este pregătit  sau vrea din  proces. Importantă este  relația care se crează în acest triunghi: art-terapeut- lucrare- aspirant. Stabilirea unei intenții de lucru în sedință poate fi una precisă, legată de un anumit conținut sau una mai generală. În sedințele de grup este necesară o direcție, un consemn pentru a crea relație în cadrul grupului. Pentru sedințele individuale, îmi este solicitată finețea personală în relația directă cu aspirantul, căci se lucrează cu materialul clientului și este important să descifrăm nevoile acestuia, temele de lucru, resursele personale. Să oglindim și să dansăm în ritmul aspirantului. Este indicat ca aceste ședințe individuale să fie supervizate , discutate , privite și din altă perspectivă/oglindite de un alt art-terapeut ( supervizor ) și/sau chiar de un grup de intervizare. Fiecare ședință( proces) și lucrarea rezultată vine în supervizare laolaltă cu procesul art- terapeutului facilitator.

Autor: Maria Murgu, art terapeut Phronetik®