Consilierea (psihoterapeutică, coachingul, NLP sau orice formă de însoțire) urmărește crearea unui context sigur – în relația terapeutică individuală sau din cadrul grupului – de reintegrare/reinterpretare a experiențelor personale prin dezvoltarea de noi trasee neuronale (perspective noi de integrare emoțională și cognitivă) și – prin aceasta – reperarea de resurse personale neexplorate sau părăsite. Pentru că exprimarea creativă (chiar și în terapia ocupațională) solicită noul, experimentarea directă, căutarea și găsirea de soluții, aceasta este în sine un mod de-a facilita dezvoltarea de noi căi neuronale și descoperire a unor resurse personale adormite sau părăsite.
Procesele psihice sunt procese fluide, reprezentate prin emoții și sentimente, interpretate/citite ca plăcute sau neplăcute, pozitive sau negative. Psihicul este în permanentă schimbare, dar totodată pastrează individualitatea specifică fiecărei ființe. Identitatea integrează de cele mai multe ori aspecte divergente – cel reprezentat de însăși fluiditatea sa și cel ce recunoaște anumite tipare individuale, aspecte – la rândul lor – etichetate pozitiv sau negativ, plăcut sau neplăcut, în umbră și/sau manifestat. Momentele de criză individuală sunt momente care cer reintegrarea și de regulă cerința se manifestă în formă acută și, din acest motiv, se ajunge în astfel de momente în consiliere. Exprimarea prin procese expresiv-artistice are atât o funcție de relație cu celălalt (comunicare prin expresie), cât și o modalitate de re-cunoștere și autoexplorare a acestor procese dinamice din forul interior personal. Procesul artistic are capacitatea de-a integra contrarii, de a re-structura, a revizui (re-vizita) modele rigidizate ce nu mai servesc situației actuale a individului, paradigme de procesare ce nu s-au mai actualizat, de-a descoperi noi moduri de adaptare și de a repera palpabil resurse (noi). Când i se oferă o voce, o imagine, un sunet, o mișcare, umbra poate deveni forța pentru schimbare. Când sunt acceptate ca ceea ce sunt, aceste noi perspective mă pot ajuta pe drumul către reintegrare. Atunci când exprim aceste sentimente în forme perceptibile, folosesc limbajul artei pentru a comunica adevăruri interioare (de multe ori nevizitate). Relația dintre mine, expresia adevărului meu (obiect artistic, gest, mișcare etc) și celălat (terapeut, grup de terapie) validează (prin oglindire și relație) aceste părți ale mele.
Se pot aduce în scenă, în proces: culori, forme (persoane, situații etc) care trezesc emoții polare, sentimente opuse. Se pot așeza pe aceeași foaie aceste tendințe divergente sau pot fi trăite alternativ și integrate la final. Fiecare proces de integrare poate fi actualizat în procese mai lungi din punct de vedere spațio-temporal. Putem sonda relația cu un anumit proces manifestat într-o lucrare acum, peste o lună sau un an, de aproape sau de departe.
Explorarea unui sentiment/emoții sau situații poate fi pusă, proiectată pe foaie (scenă) și integrată. După un dialog cu aspirantul , art- terapeutul oferă șansa de a lucra cu tema adusă declarat sau nedeclarat în consiliere propunînd acestuia să pună pe hârtie sau în modelaj situația, emoția, conflictul. Putem puncta ce a apărut nou și ce valoare are aceasta pentru aspirant ( aici se pot releva resurse neutilizate, perspective noi).
Autor: Maria Murgu, art terapeut Phronetik®
Pentru detalii despre formarea de baza in art terapie Phronetik® click AICI!
