Ce este muzicoterapia?

Muzicoterapia poate fi definita ca o terapie non-verbala care utilizeaza sunetul si muzica, sub toate formele sale, in vederea promovarii, mentinerii si restaurarii sanatatii mentale, fizice, emotionale si spirituale.

Muzica are multiple calitatti non-verbale, creative, emotionale si structurale. Aceste calitati sunt utilizate in relatia terapeutica pentru a facilita contactul, interactiunile, constientizarea de sine, intelegerea, exprimarea emotiilor, comunicarea si dezvoltarea personala (Canadian Association for Music Therapy, 1994)

Cui se adreseaza?

 

Muzicoterapia se adreseaza unui mare numar de persoane, indiferent de vârsta, maladie sau formare muzicala.

Copii:

–    dificultati de invatare

–          tulburari senzoriale

–          tulburari de comportament

–          probleme de dezvoltare

–          autism

–          maladii psihice

–          handicap fizic sau mental

–          copii cu nevoi emotionale ridicate, victime ale abuzului fizic, sexual sau emotional

Adulti:

–          dezvoltare personala

–          handicap fizic sau mental

–          dependenta de substante sau alcool

–          incarcerare in penitenciare

–          maladii psihice

–          geriatrie, psiho-geriatrie

Muzicoterapia are efecte pozitive in reducerea durerii si a stresului aparut in timpul travaliului si al nasterii. De asemenea, terapia prin muzica poate fi folosita extrem de eficient in spitale, in scopul ameliorarii durerii fizice generate de diferite interventii chirurgicale, cât si pentru imbunatatirea si echilibrarea starilor emotionale perturbate de boli grave in stadiu terminal.

Muzicoterapia se poate desfasura in cadrul sedintelor individuale sau de grup, in institutii sau in cabinet privat.

Metode

Identificarea cu muzica este o conditie esentialǎ pentru ca terapia prin muzicǎ sǎ functioneze. Ea se poate realiza fie prin intermediul tehnicilor active (improvizatia instrumentala, cântul vocal, compozitia unei piese muzicale), fie prin tehnicile receptive (audierea unei lucrari muzicale).

 

1. Muzicoterapia activa se bazeaza pe improvizatia vocala sau instrumentala, precum si pe compozitia unor piese muzicale. Improvizatie se face fie dual, impreunǎ cu muzicoterapeutul, fie in grup. Un instrument simplu, ales in mod liber, reprezintǎ contactul fizic cu realitatea. Acesta ii va permite clientului sǎ se exprime non-verbal si sa patrunda intr-o zona a mintii poate neexplorata pâna la acel moment. Alegerea instrumentului are la bazǎ, mai degraba motive psihologice, decât muzicale, cel mai adesea ele fiind inconstiente. Gratie tehnicilor active bazate pe improvizatie, instrumentul ales devine o prelungire a corpului.

Muzicoterapia activa este foarte eficientǎ in lucrul cu cei care au dificultati in a verbaliza si are un efect foarte profund prin faptul cǎ permite o mai bunǎ eliberare, defulare a afectivitǎtii sau agresivitǎtii. In cadrul activitǎtii, clientul va renunta incet incet la mijloacele sale de apǎrare, odatǎ cu jocul improvizatoric si cu procesul creativ apǎrând si constientizarea problemelor existente.

Tehnicile active ale muzicoterapiei nu presupun necesitatea existentei unor cunostinte muzicale prealabile ale clientului si nici nu au ca scop invatarea cântatului la un instrument. Relatia terapeut-client este cea care conteaza, muzica fiind doar mijlocul prin care aceasta se consolideaza. Improvizatia muzicala nu este judecata din punct de vedere estetic, ci din punct de vedere al emoiilor transmise. In timpul improvizatiei este luat in considerare absolut: fiecare miscare, fiecare gest, fiecare privire, fiecare sunet, fiecare liniste, modul in care se situeaza spatial terapeutul si clientul, pozitia de simetrie/asimetrie dintre cei doi, gradul de simultaitate sau similitudine al discursurilor muzicale etc.

Jocul cu instrumentele, jocul muscular, sunetul obtinut, plǎcerea resimtitǎ odatǎ cu aparitia muzicii, tacerea, toate acestea vor facilita aparitia comunicǎrii si a deblocarii emotionale.

2. Metoda receptiva de muzicoterapie are la baza muzica inregistrata ce urmeaza a fi audiata de catre client, in compania terapeutului. Atunci când o lucrare muzicalǎ ne impresioneazǎ profund, muzica in sine devine expresia sentimentelor, emotiilor si senzatiilor trǎite. O identificare cu muzica (aici incluzand toate elementele componente ale acesteia, de la melodie pana la orchestratie), sau cu cel care interpreteazǎ muzica, poate avea efecte foarte puternice la nivel emotional.

Experienta identificǎrii cu muzica sau cu instrumentul permite intâlnirea individului cu propriul eu. Muzica poate provoca aparitia amintirilor foarte adânc ingropate. Ea poate elibera tensiunea interioarǎ si facilita exprimarea emotiilor care nu s-au vrut sau nu au putut fi exprimate verbal. Astfel, clientul poate asocia sau proiecta de-a lungul muzicii o trǎire personalǎ care se elibereazǎ treptat, de asemenea poate avea acces la emotii pâna atunci necunoscute sau, dimpotriva, refulate.

Verbalizarea se realizeazǎ ulterior, in momentul in care clientul va putea discuta cu terapeutul despre ceea ce a resimtit in timpul auditiei. In situatia in care acesta fie nu poate verbaliza, fie nu doreste, poate totusi comunica un feedback (tot intr-o maniera non-verbala) prin intermediul desenului sau al miscarii corporale.

Concret, ce anume poate realiza muzicoterapia:

Cântul vocal are un rol foarte important in imbunatatirea ritmului si controlului respirator, ajuta persoanele cu dificultati in exprimare, contribuie la o mai buna articulatie a cuvintelor. Asumarea efectului pe care propria voce il produce asupra celorlalti conduce la dezvoltarea stimei si acceptarii de sine. De asemenea, cântatul in grup faciliteaza o mai buna constientizare a celorlalti si o mai buna integrare.

Jocul cu instrumentele muzicale permite dezvoltarea independentei, a stimei de sine, a increderii si a propriei discipline. Pentru persoanelor cu dificultati de comportament cântatul la un instrument pemite imbunatatirea controlului propriilor impulsuri, iar atunci când terapia se face in grup, o mai buna integrare si atentie la ceilalti. Pentru persoanele cu dificultati motorii mânuirea instrumentului conduce la ameliorarea coordonarii  motricitatii fine si globale.

 

Compozitia unei piese muzicale are efect cathartic si permite impartasirea de sentimente, idei si experiente. Scrierea unui cântec faciliteaza constientizarea si acceptarea propriilor emotii, de asemenea este un mijloc eficient de a explora universul imens al sentimentelor legate de teme fundamentale ale vietii: libertatea, iubire, pierdere, moarte etc.

 

Ascultarea muzicala permite dezvoltarea atentiei si a memoriei. De asemenea, muzica evoca amintiri si asociatii, stimuleaza gândirea, scoate la suprafata imagini si sentimente refulate urmând ca acestea sa fie examinate si discutate cu terapeutul, in cadrul sedintei individuale, sau cu ceilalti membrii ai grupului, in cadrul sedintelor de grup.

Mituri despre muzicoterapie

Contrar opiniei multora, muzicoterapia nu consta in tehnici de relaxare pe ritmurile unor piese muzicale new-age. Muzicoterapia este un proces terapeutic de lunga durata, asemenea altor psihoterapii, in care relatia dintre terapeut si client se cladeste incetul cu incetul, schimbarile survenite in comportamentul clientului aparând pe masura ce acesta devine intr-adevar constient de problemele sale si este pregatit sa imbunatateasca sau sa schimbe anumite aspecte ale propriei existente.

De asemenea, in muzicoterapia receptiva ideea de farmacopee muzicala nu are o baza solida de sustinere. O lucrarea muzicala poate da nastere la reactii total diferite celor care o asculta, in functie de istoria personala a fiecaruia si de mediul cultural in care a trait. Muzica preferata a unei persoane poate fi muzica detestata a alteia, astfel incât modul de lucru se schimba fundamental. Atunci când se incepe procesul terapeutic exista anumite teste de receptivitate aplicate clientului, in functie de care se va stabili viitorul program muzical care va fi parcurs in terapie. Nu conteaza ce muzica ii place terapeutului, conteaza doar ceea ce este eficace pentru client (terapeutul fiind pus in pozitia de a lucra, poate, chiar si cu o muzica pe care el o detesta).

Coordonare si organizare departament muzicoterapie:

Loredana Mitrut

Pentru detalii despre formarea de baza in art terapie Phronetik® click AICI!