Muzicoterapia pe intelesul tuturor (Interviu revista Psychologies, iulie 2013) partea 3

254298_231112920236092_126498407364211_1088627_6021354_n

In ce situatii pot veni oamenii la muzicoterapie ? Este potrivită muzicoterapia pentru toate vârstele?

 

Muzicoterapia se adreseaza tuturor categoriilor de varsta : atat copiilor, cat si adultilor. Paleta larga de metode si tehnici de care dispune, impreuna cu actiunea sa psiho-somatica evidenta, fac muzicoterapia utilizabila in toate patologiile in care exprimarea emotiilor, dezvoltarea constientizarii corporale si accesul la creativitate pot aduce imbunatatiri in starea actuala. Terapia propriu zisa cu persoanele care sufera de tulburari psihiatrice este, evident, total diferita de tehnicile de dezvoltare personala adresate celor care doresc o autocunoastere si autoexplorare la nivel sonor, insa muzicoterapia acopera un camp destul de larg.

In cazul copiilor, muzicoterapia este utilizata cu succes in autism, mai ales prin prisma faptului ca fiind o terapie non-verbala, ea deschide noi canale de comunicare si faciliteaza exprimarea emotiilor.

 

 

Care este modul de lucru in timpul sedintelor de muzicoterapie?

 

Exista 2 maniere de lucru in muzicoterapie : o maniera activa, in care clientul relationeaza si se exprima prin intermediul instrumentelor muzicale si a propriului corp sonor, si alta maniera receptiva, pasiva, in care clientul asculta muzica si apoi verbalizeaza.

O sa incerc sa detaliez un pic : Muzicoterapia activa se bazeaza pe improvizatia vocala sau instrumentala. Instrumentele cu care se lucreaza sunt extrem de simple, in special percutii din materiale naturale precum lemnul si bambusul, si de asemenea instrumente melodice cat mai neelaborate care, prin constructia lor, nu necesita o cunoastere prealabila. Improvizatia se face fie dual, impreunǎ cu muzicoterapeutul, fie in grup. Un instrument simplu, ales in mod liber, reprezintǎ contactul fizic cu realitatea. Acesta ii va permite clientului sǎ se exprime non-verbal si sa patrunda intr-o zona a mintii poate neexplorata pâna la acel moment. Alegerea instrumentului are la bazǎ, mai degraba motive psihologice, decât muzicale, cel mai adesea ele fiind inconstiente. Gratie tehnicilor active bazate pe improvizatie, instrumentul ales devine o prelungire a corpului.

Muzicoterapia activa este foarte eficientǎ in lucrul cu cei care au dificultati in a verbaliza si are un efect foarte profund prin faptul cǎ permite o mai bunǎ eliberare, defulare a afectivitǎtii sau agresivitǎtii. In cadrul activitǎtii, clientul va renunta incet incet la mijloacele sale de apǎrare, odatǎ cu jocul improvizatoric si cu procesul creativ apǎrând si constientizarea problemelor existente.

Tehnicile active ale muzicoterapiei nu presupun necesitatea existentei unor cunostinte muzicale prealabile ale clientului si nici nu au ca scop invatarea cântatului la un instrument. Relatia terapeut-client este cea care conteaza, muzica fiind doar mijlocul prin care aceasta se consolideaza. Improvizatia muzicala nu este judecata din punct de vedere estetic, ci din punct de vedere al emotiilor transmise. In timpul improvizatiei este luat in considerare absolut tot: fiecare miscare, fiecare gest, fiecare privire, fiecare sunet, fiecare liniste, modul in care se situeaza spatial terapeutul si clientul, pozitia de simetrie/asimetrie dintre cei doi, gradul de simultaneitate sau similitudine al discursurilor muzicale etc.

Jocul cu instrumentele, jocul muscular, sunetul obtinut, plǎcerea resimtitǎ odatǎ cu aparitia muzicii, tacerea, toate acestea vor facilita aparitia comunicǎrii si a deblocarii emotionale.

Metoda receptiva de muzicoterapie are la baza muzica inregistrata ce urmeaza a fi audiata de catre client, in compania terapeutului. Atunci când o lucrare muzicalǎ ne impresioneazǎ profund, muzica in sine devine expresia sentimentelor, emotiilor si senzatiilor trǎite. O identificare cu muzica (aici incluzand toate elementele componente ale acesteia, de la melodie pana la orchestratie), sau cu cel care interpreteazǎ muzica, poate avea efecte foarte puternice la nivel emotional.

Experienta identificǎrii cu muzica, cu vocea solistului sau cu un anume instrument permite intâlnirea individului cu propriul eu. Muzica poate provoca aparitia amintirilor foarte adânc ingropate, poate elibera tensiunea interioarǎ si facilita exprimarea emotiilor care nu s-au vrut sau nu au putut fi exprimate verbal. Astfel, clientul poate asocia sau proiecta de-a lungul muzicii o trǎire personalǎ care se elibereazǎ treptat, de asemenea poate avea acces la emotii pâna atunci necunoscute sau, dimpotriva, refulate.

Verbalizarea se realizeazǎ ulterior, in momentul in care clientul va putea discuta cu terapeutul despre ceea ce a resimtit in timpul auditiei. In situatia in care acesta fie nu poate verbaliza, fie nu doreste, poate totusi comunica un feedback (tot intr-o maniera non-verbala) prin intermediul desenului sau al miscarii corporale.

 piano

Există idei preconcepute despre muzicoterapie?

Exista destule persoane care spun ca fac muzicoterapie atunci cand pun clientilor muzica de relaxare, sau o muzica aleasa in functie de gusturile celui care o propune. Aceste muzici pot fi, intr-adevar, relaxante pentru anumite persoane, insa tehnicile de relaxare (asa numitele tehnici psiho-muzicale) nu sunt totuna cu muzicoterapia, prin simplul motiv ca aceasta din urma presupune un proces, o relatie care se construieste treptat intre terapeut si client, cu tot ceea ce presupune un proces terapeutic : rezistente, stagnari, pasi inapoi dar si multi pasi inainte.

Exista multe instrumente cu calitati terapeutice insa simpla prezenta la un concert nu inseamna un proces terapeutic. Ne vom simti, cu siguranta, mai bine ascultand sunetele parca nepamantene ale bolurilor tibetane, spre exemplu, insa a schimba cu adevarat ceva in noi prespune un lucru sustinut si foarte multa determinare. Terapia nu este un proces usor si pentru oricine. Atunci cand ne inhamam la ea, trebuie sa stim ca avem de strabatut o cale lunga si destul de anevoioasa, presarata cu multa suferinta, confuzie, insa si cu multe victorii.