De ce copiii desenează mai mult decât adulții?

Copiii fac tot felul de lucruri ca să își regleze emoțiile intense: plâng, țipă, aruncă cu lucruri, dau cu mânuțele în cei care le-au provocat o suferință, trântesc uși, se pun cu fundul pe jos oriunde ar fi și încep să plângă și să țipe, se joacă cu păpuși și animale de pluș care de multe ori reprezintă și oameni din viața lor, cântă și dansează, aleargă, se joacă și, mai ales, desenează. Dacă ar fi lăsați ar desena peste tot: pe mese, scaune, pereți și oglinzi.

Ce înseamnă reglarea emoțiilor?

Când avem emoții negative puternice: frică, furie, tristețe, simțim un disconfort în corp și avem în mod firesc tendința de a face orice, doar să scăpăm de acea senzație. Fiindcă, de fapt, senzația semnalizează un pericol, sau o nevoie și de el vrem instinctiv, de fapt, să scăpăm, sau pe acea nevoie să o împlinim. Și pentru a ne regla emoțiile putem face două lucruri: să diminuăm emoțiile negative și să le creștem pe cele pozitive. Dintre activitățile menționate mai sus, specifice copiilor, primele ajută la diminuarea emoțiilor negative, prin exprimarea lor și cele din urmă atât la procesarea emoțiilor negative, cât și la creșterea celor pozitive.

Cum își reglează emoțiile adulții?

Nu prea vezi adulți care să plângă foarte des, în orice context, care să trântească și să se bată, mai ales în context organizațional, sau în cazul femeilor, care să se pună cu fundul pe jos în mijlocul magazinului și să plângă sau să țipe, care să se joace cu păpuși, să cânte și să danseze oriunde, sau să deseneze foarte mult, peste tot. Educația primita acasă și la școală a transmis copiilor ideea că nu este în regulă să facă toate aceste lucruri, fiindcă îi pot deranja pe ceilalți, așa că au învățat să nu le mai facă. Ele nu au dispărut cu totul, însă și-au restrâns mediul în care există libertate de manifestare: plângem acasă, ne batem în sala de box, nu țipăm deloc, ne jucăm jocuri pe calculator sau boardgames, cântăm și dansăm acasă sau la cursuri, sau dacă suntem artiști, în studio și la concerte, alergăm în parc, nu pe stradă, sau pe pista de alergare, desenăm mai rar, sau dacă suntem, din nou, artiști. Facem, astfel, toate acele lucruri, dar mai rar și mai controlat.

Graffiti este un fenomen interesant de analizat în acest context, fiindcă este văzut ca a fi antisocial, dar, pe de altă parte, este și extrem de natural, dacă ne amintim de copiii care vor să deseneze, de la sine, pe pereți.

Ce facem în schimb?

Adulții fac și ei multe lucruri pe care copiii nu le fac, pentru reglarea propriilor emoții. Se uită la filme, beau cafea, alcool, mănâncă mult, ascultă muzică, se joacă pe calculator, intră pe rețele de socializare, se uită la filme și emisiuni, vorbesc cu prieteni, fac sex fără implicare emoțională, consumă droguri, pornografie, fumează, fac cumpărături… Diverse comportamente care ajută, cel puțin pe termen scurt, la reducerea stresului și a emoțiilor negative, dar, care, unele dintre ele, pe termen lung, dăunează foarte mult sănătății sau relațiilor, calității vieții în general. Multe dintre ele spunem că sunt comportamente adictive.

Astfel, care e schimbul pe care l-am făcut?

Am dat, într-un fel, activități care ne făceau bine, fiindcă îi puteau deranja pe ceilalți,

pe unele activități care ne fac bine doar pe termen scurt și mai mult rău pe termen lung, dar prin care măcar nu îi mai deranjăm pe cei din jur.

Merită schimbul?

Sigur, există și multe activități de reglare a emoțiilor care sunt sănătoase atât pe termen scurt, cât și pe termen lung: mindfulness, relaxare, respirație, body-awareness, mișcare conștientă, meditație, yoga, terapie, masaj, etc. Problema este că nu le putem nici pe ele practica oriunde și oricând, atunci când am avea nevoie. De exemplu, pe stradă, sau la birou.

Dacă am avea un caiet și creioane colorate, ar fi neobișnuit să desenăm oriunde și oricând? Poate că da. Sau, poate, dacă ne-am preface că suntem artiști – nu neapărat.