Perspectiva psihanalitică asupra relațiilor este că ele simbolizează relația cu părinții, sau îngrijitorii principali, din copilărie. Astfel, ne naștem cu anumite nevoi, într-o stare de completă dependență de ceilalți, așteptându-ne ca ei să ne împlinească aceste nevoi, fiindcă doar așa putem supraviețui. Iar acestea sunt: nevoia de apartenență, de autonomie și control, de satisfacere a plăcerii și evitare a neplăcerii, de încredere în sine și recunoaștere (Stefanie Stahl, Vindecarea copilului interior).

Modul în care cei care ne îngrijesc în acea perioadă ne împlinesc aceste nevoi ne construiește personalitatea și ne echipează cu anumite abilități: încredere în ceilalți și în sine, empatizare cu nevoile proprii și ale altora. Pe măsură ce creștem, apoi, aceste nevoi nu dispar, însă părinții, în mod ideal, ni le împlinesc din ce în ce mai puțin.

Apar alte noi personaje în viața noastră, pe măsură ce ne maturizăm: prieteni, colegi, profesori, terapeuți, parteneri de cuplu, mentori, etc. și ajungem să distribuim împlinirea nevoilor noastre către ei. Însă, cel mai important suport ar trebui să vină de la noi înșine – noi fiind cea mai importantă persoană din viața noastră, cea de care nu ne putem despărți și singura care ne poate face să ne simți bine sau rău, de fapt, fiindcă este cea care interpretează realitatea în care trăim, ce este lipsită de o semnificație obiectivă (simțim ceea ce suntem).

Dacă înțelegem fericirea ca fiind starea de bine interioară, independentă de situația în care ne aflăm – statut, nivel în carieră, avere, bunuri, calitatea relațiilor (Yuval Noah Harari, Homo Deus, o scurtă istorie a viitorului), înseamnă că ea este definită prin cât mai puține emoții negative și cât mai multe pozitive:

În cadrul unei ședințe de art-terapie, pe lângă cele cu tematică specifică pe câte un domeniu al vieții, putem avea și pur și simplu punerea pe hârtie a emoțiilor negative prin care trecem pentru a ne elibera de ele și a putea apoi să și intervenim asupra lor cu schimbări. De asemenea, fiindcă eliberarea de emoții negative nu înseamnă simțirea celor pozitive, putem găsi, prin intermediul art-terapiei și ceea ce ne bucură cel mai mult.

Ce legătură este însă între fericire, eliberarea de emoții negative, simțirea celor pozitive și relații de cuplu mai bune? Ei bine, legătura este, din nou, despre nevoi. Când noi reușim să ne împlinim singuri nevoile, cu ajutor parțial de la prieteni/ colegi/ profesori/ terapeut, ajungem să cerem mai puțin de la celălalt, în relație, avem mai puține nevoi care depind doar de el, îl eliberăm de presiune și putem deveni și mai disponibili emoțional pentru a-l susține, în momentele în care chiar are nevoie și nu a reușit să se echilibreze singur.

Succes!

De Georgiana Codrescu

Pentru detalii despre formarea de baza in art terapie Phronetik® click AICI!