Art-terapia se realizează de regulă în cabinetul unui specialist – un psihoterapeut sau art terapeut în supervizare sau cu liberă practică ce și-a încheiat formarea de patru ani în această specializare. Există însă o tehnică pe care o poți aplica și acasă, pentru a putea să îți liniștești mai ușor emoțiile negative, cum sunt furia, frica sau tristețea.
Dar, mai întâi, să vedem de ce am vrea să facem asta. Avem 4 emoții de bază (Jack, Garrod & Schyns, 2014), care stau la baza comportamentului nostru:
- Bucuria
- Frica
- Furia
- Tristețea
Alți autori (Eckman & Friesen, 1969) stabiliseră că ar mai fi fost și Surpriza și Dezgustul pe lista emoțiilor primare, însă acestea au fost incorporate între timp în Furie, respectiv Frică.
Ce înseamnă că ele stau la baza comportamentului nostru? Înseamnă că dacă nu am simți niciun fel de emoții, nu am fi motivați să facem nimic (Popa & Salanță, 2013) și nu am putea lua decizii (Lerner et al., 2014). Emoțiile sunt “reacții afective de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțite adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate. Emoțiile pot fi clasificate ca un sistem de apărare, întrucât psihologic ele afectează atenția, capacitatea și viteza de reacție a individului, dar și comportamentul general.” (Wikipedia). Faptul că le simțim nu este întâmplător, ele s-au dezvoltat și au rămas de-a lungul timpului alături de noi pentru a ne asigura supraviețuirea și reproducerea – cele două instincte umane de bază. Din punct de vedere evoluționist, motivul pentru fiecare emoție în parte ar fi:
- Frica: ne-a ținut departe de prădători, animale ce puteau transmite boli, de boală în general, calamități naturale și accidente
- Furia: ne-a ajutat să ne apărăm drepturile, să atacăm pentru obținerea de resurse și status,
- Tristețea: ne-a făcut să ne retragem atunci când am eșuat, pentru a reveni cu noi strategii pentru obținerea succesului, sau ne-a arătat care sunt lucrurile importante la care ținem atunci când le pierdeam, pentru a nu le mai pierde altă dată
- Bucuria: ne-a arătat care sunt lucrurile plăcute din viața noastră, care ne fac bine, pentru a le repeta.
După cum putem observa, fiecare emoție are rolul ei și vine să ne ajute.
Ce se întâmplă însă când emoții puternice, negative, se activează în absența unui pericol real? Fiindcă ele se pot activa și doar în urma unei interpretări pe care o facem în legătură cu realitatea, nu neapărat doar în urma unui stimul real.
Sau ce se întâmplă când ele durează prea mult? Când frica se transformă în anxietate, tristețea în depresie și furia în violență.
Avem nevoie de o metodă de coping sănătoasă, disponibilă imediat, iar aceasta poate veni din partea art-terapiei.
Dar să vedem ce înseamnă pericol real versus pericol imaginat. Spre exemplu, un pericol real ar fi dacă un șofer ar pierde controlul mașinii, iar ea s-ar îndrepta spre noi. În acel moment, Frica ne-ar ajuta foarte mult, fiindcă am putea să fugim din calea ei și, astfel, am scăpa cu viață. Dar ce se întâmplă dacă managerul nostru ne dă un feedback negativ în legătură cu munca noastră și primul nostru instinct este să fugim, să ne dăm demisia? Suntem noi atunci într-un pericol real, sau unul imaginat? Am putea rezolva și altfel acea problemă, recurgând la logică, empatie și negociere? Cel mai probabil că da.
Alt exemplu: un pericol real ar fi dacă am deschide dulapul într-o zi și din el ar ieși un roi de molii. Ne-am înfuria, probabil și am face tot posibilul să scăpăm de ele, să dăm cu spray și să scuturăm hainele (resursele noastre). Dar ce se întâmplă când partenerul nostru intră încălțat în sufragerie? În cazul în care începem să țipăm la el și să devenim agresivi, este foarte posibil să nu rezolvăm nimic, dimpotrivă. Ar fi mai util să stabilim limite clare, recurgând la umor poate, dar folosindu-ne, din nou, logica, empatia și abilitățile de negociere? Cel mai probabil da.
Tristețea: este firesc să plângem decesul cuiva drag, sau să ne întristăm că partenerul cu care am ieșit în oraș nu ne-a mai căutat apoi. Este firesc să ne întristeze o poezie care ne aduce aminte de cineva care nu ne mai e alături sau să empatizăm până la lacrimi cu tristețea unui prieten. Dar ce facem când ea durează prea mult și este prea intensă? Când rememorăm iar și iar aceleași evenimente legate de o pierdere, în loc să ne împăcăm cu situația și să punem la punct strategii noi de obținere a succesului? Nu pare că ne ajută. Avem nevoie să ne gestionăm în acele momente tristețea, pentru a putea funcționa din nou în parametri normali și a ne pune la bătaie, din nou, logica, empatia și abilitățile de negociere, pentru a merge mai departe.
O altă motivație, pentru a ne liniști emoțiile negative atunci când apar în momentele de pericol imaginat – care sunt, de fapt, majoritatea și pe care le putem depista întrebându-ne “Supraviețuirea mea este pusă în pericol cu adevărat în acest moment? Sau doar mi se pare?”/ “Resursele și statusul meu sunt afectate major, cu adevărat, în acest moment? Sau doar mi se pare?” – vine din partea psihologului John M. Gottman și se referă la cei 4 precursori ai divorțului (dar se pot aplica în orice relație, fiindcă apariția lor îi scade calitatea). Poate că îi știți, Cei 4 Călăreți ai Apocalipsei, cum i-a denumit el, sunt: Critica, Disprețul, Defensiva și Evadarea. Primele două au legătură cu Furia, celelalte două cu Frica. În primele două cazuri ataci, în celelalte două cazuri te aperi sau fugi. Și niciuna dintre aceste strategii nu sunt de succes, pentru calitatea și durata relației. Când apar toate, șansele să se ajungă la despărțire sunt de 91%.
Este interesant, de asemenea, să observăm și care sunt motivele pentru care ajungem să stăm în fața unui pericol imaginat, plini de emoție și reacționând fără să gândim prea mult. De cele mai multe ori, vinovată pentru acest fenomen este proiecția psihologică. Mecanismul prin care proiectăm impresii, gânduri, emoții din trecut peste o situație prezentă, care ne duce cu gândul la ea. De exemplu, dacă în copilărie, când aveam 4 ani, ni s-a întâmplat ca mama să ne piardă într-un magazin și să ne fie foarte Frică atunci (pericol real), peste ani, când un partener o ia înainte în magazin, în loc să stea cu noi de mână, s-ar putea să ni se activeze aceleași senzații de atunci, de la 4 ani și să reacționăm disproporționat. Sunt multe aceste fire care fac legătura între experiențele prezente și cele trecute, ele putând fi descoperite și remediate în cadrul terapiei.
Însă, ce putem face noi atunci când ni se întâmplă să simțim Furie, Frică, Tristețe intensă sau de lungă durată, pe moment, pentru a ne liniști, pentru a nu reacționa cu Critică, Dispreț, Defensivă sau Evitare, este să ne desenăm emoțiile, sau să desenăm pur și simplu.
Studiile arată că în primul rând conștientizarea și verbalizarea emoțiilor le reduce intensitatea (Torre & Lieberman, 2018), dar și punerea lor în act – pictura, desenul, scrisul. Putem purta la noi creioane colorate și hârtie, putem să le avem la îndemână acasă și să desenăm când ne enervăm, suntem speriați, sau tristețea noastră durează prea mult.
De Georgiana Codrescu
Surse:
Emotion regulation strategies and effects in art-making: A narrative synthesis
Drawing to distract: Examining the psychological benefits of drawing over time
How children use drawing to regulate their emotions
The benefits of drawing to regulate sadness and anger: Distraction versus expression.
Pentru detalii despre formarea de baza in art terapie Phronetik® click AICI!
