Cunoașterea lumii interioare a copilului tău poate fi un proces dificil. Mai întâi fiindcă atunci când sunt micuți nu au un vocabular destul de bine dezvoltat, apoi fiindcă nu gândesc în concepte abstracte, ci mai mult în imagini, de care se leagă emoții, și, apoi, fiindcă mai târziu, în adolescență, vor să își afirme independența și atunci sunt mai puțin disponibili să dezvăluie aspecte intime ale vieții lor în fața părinților – depinde aici și de cât de deschisă este relația cu ei, cum a fost ea construită de-a lungul timpului, dacă oferă un climat securizant sau mai degrabă părinții reacționează critic, negativ, se impun în mod agresiv, oferă sfaturi nesolicitate atunci când copilul le împărtășește o problemă, în loc să le ofere empatie, întrebări ajutătoare, să povestească din experiența proprie sau să ofere sugestii, explicând posibilele consecințe.

O parte importantă pentru eficacitatea terapiei este relația terapeutică. Clientul are nevoie să simtă încredere în terapeut, să se simtă înțeles, să simtă că vrea să îl ajute cu adevărat și că poate face asta. Și asta este valabil și în relația părinte-copil. Copilul are nevoie să se simtă înțeles, pentru a se deschide, să simtă că părintele este de partea lui. Iar asta se poate realiza prin activități comune, joc și oferirea de empatie, sprijin, etc., pe scurt: un climat securizant.

Prin art-terapie se pot realiza, în mod obișnuit trei lucruri:

1. Dezvăluirea conținutului inconștient al clientului
2. Eliberarea emoțiilor asociate respectivului conținut
3. Modificarea conținutului pentru o stare mai bună și rezolvarea problemelor asociate lui – dacă este nevoie

Cum ne putem cunoaște mai bine copilul? Prin primul punct de mai sus și folosind una dintre cele două tehnici: reprezentările vizuale sau basmele. Ambele folosesc imagini și metafore pentru conținutul inconștient al copilului care poate astfel să îl dezvăluie cu mai multă ușurință decât prin a-l descrie verbal, în mod direct.

Reprezentările vizuale

Este important să aveți la îndemână hârtie, creioane colorate, carioci, vopsele speciale pentru copii, pensule și apă, foarfece, reviste, hârtie colorată, sclipici, lipici, sau orice cu care se poate realiza un desen, pictură sau colaj. Sunt de ajuns și creioanele colorate, dacă doar pe ele le aveți.

Vă puteți juca primele zile pur și simplu, fără nicio temă, ca să vă obișnuiți, sau puteți copia diverse modele.

Apoi, pe măsură ce vă simțiți confortabil puteți să veniți și cu idei de teme, prin care să vă cunoașteți mai bine:

• Cum arată o zi perfectă?
• Cum ar arăta familia noastră?
• Cum te simți când ești supărat?
• Pe cine iubești cel mai mult?
• Pe cine ești furios?
• Cum arată frica noastră cea mai mare?
• Cum ar arăta casa noastră ideală?
• Ce-ți dorești cel mai mult din lume?
• Ce visezi să te faci când te faci mare?
• Cum arată ura?
• Cum te simți când ești trist?
• Etc.

Un argument pentru a folosi mai mult desenul și în viața noastră, de adulți:

Există diverse cărți care ajută părinții să descifreze desenele copiiilor, însă nu le-am recomanda decât cu titlu orientativ, fiindcă ele se bazează mai mult pe statistică și mult mai important este ca desenele să fie interpretate chiar de creatorii lor, pentru a fi siguri că ajunge la noi exact mesajul lor.

Și, bineînțeles, după ce împărtășiți fiecare emoțiile și dorințele, puteți vorbi despre ele, pentru a vedea cum se pot îmbunătăți lucrurile, luând copilul ca pe coechipier, pentru a găsi împreună cele mai bune soluții și a face un plan.

Basmele

Indiferent dacă copilul știe să scrie sau nu, puteți face basme împreună. La fel, pe modelul de mai sus, puteți face povestioare la început fără un scop anume, pornind poate de la cuvinte alese întâmplător și, apoi, să ajungeți la basme cu anumite teme date. De exemplu, basme despre cineva de care nu vă place deloc, care se transformă în antagonist, prin care puteți să oferiți protagonistului puteri speciale, obiecte magice și prin care, la final, Binele învinge.

Basmele sunt o metodă foarte eficientă de a conștientiza probleme, a găsi resurse și a rezolva, metaforic, un conflict, ceea ce crește stima de sine și puterea de a rezolva și în realitate conflictul respectiv. Aici vă recomandăm o carte, din toată inima:

De ce e important să ne cunoaștem copiii, uneori, în acest mod profund?

Fiindcă ei nu au destule instrumente disponibile să facă față evenimentelor din viața lor care uneori pot fi traumatizante – pierderea cuiva, violență de orice tip. Și prin a le depista, în acest fel, simbolic, pe limba lor, putem să îi sprijinim. De multe ori copiii nici nu își dau seama că sunt subiecții unor traume: bullying la școală, agresiune verbală constantă, viol – evenimente care pot fi chiar uitate, dar care să îi afecteze apoi întreaga viață.

De asemenea, este util să îi cunoaștem în acest fel fiindcă pot ascunde și sentimente de tristețe profunde, sau de furie nemanifestată, și se ascund fiindcă poate că li s-a zis că nu e în regulă să tot plângă sau să fie agresivi și atunci le-au reprimat. Iar aceste sentimente, când sunt foarte profunde și reprimate, pot duce la violență împotriva celorlalți sau la comportamente suicidale.

Este important să știm pentru a preveni și a sprijini.

Spor la desenat, spor la povești!

De Georgiana Codrescu

Pentru detalii despre formarea de baza in art terapie Phronetik® click AICI!