Ce ne arată cercetările recente din domeniul art-terapiei: măsurarea stării de spirit, a durerii și a creierului

Avem două studii recente legate de terapia prin artă:

1) Unul se concentrează pe rolul art-terapiei în îmbunătățirea stării de spirit și reducerea percepției durerii la pacienții spitalizați cu afecțiuni medicale;

2) al doilea folosește un instrument neurologic pentru a compara activitatea corticală înainte și după art-terapie.

Art-terapia îmbunătățește starea de spirit și reduce durerea și anxietatea atunci când este oferită la pat în timpul spitalizării (Shella, 2017). Mulți art-terapeuți care lucrează în spitale întâmpină reacții de stres la pacienți, precum frică, confuzie și schimbări de dispoziție; anxietatea și depresia sunt, de asemenea, experiențe comune la persoanele bolnave.

Alte provocări includ durerea și managementul acesteia, deoarece durerea gestionată prost poate exacerba reacțiile de stres și impactul negativ asupra stării de spirit. Managementul durerii este acum văzut ca semnificativ în îngrijirea sănătății, datorită creșterii dependenței de medicamentele opioide utilizate în tratamentul afecțiunilor acute și cronice ale durerii.

Shella și-a propus să examineze dacă s-au demonstrat îmbunătățiri ale durerii, stării de spirit și ale nivelului de anxietate pentru pacienții din Clinica Cleveland. O analiză grafică a fost utilizată pentru a evalua impactul sesiunilor de terapie prin artă la 195 de pacienți. Populația participantă a inclus mai multe diagnostice medicale, mai degrabă decât o anumită boală sau afecțiune. În această unitate, pacienților li s-a solicitat în mod obișnuit să își evalueze percepțiile asupra stării de spirit, anxietate și durere folosind o scară tipică de 5 puncte înainte și după sesiunile de terapie prin artă. Pe scurt, analizele rezultate au indicat îmbunătățiri semnificative ale nivelului de durere, dispoziție și anxietate pentru toți pacienții, indiferent de vârstă, sex sau diagnostic.

Modificări ale activității corticale după realizarea art-terapiei și a abilităților motrice, așa cum sunt măsurate de EEG: un studiu preliminar (King et al, 2017).

Interfața dintre neuroștiință și teoria și practica terapiei artei a fost un focus al practicienilor și cercetătorilor în domeniu pe parcursul secolului XXI (Malchiodi, 2012). Autorul principal al acestui studiu, Juliet King, consideră că utilizarea tehnologiei actuale a creierului ca formă de cercetare de bază poate contribui la înțelegerea modului în care mecanismele terapiei de artă susțin autoreglarea, relațiile potrivite și schimbările pozitive (2016).

Acest studiu folosește o electroencefalogramă (EEG) pentru a explora diferențele în activitatea corticală imediat după realizarea artei și sarcinile motrice (aruncarea monedelor și rotirea creionului). EEG este un test care detectează activitatea electrică în creier folosind discuri mici de metal (electrozi) atașate la nivelul scalpului. Celulele cerebrale comunică prin impulsuri electrice; această activitate apare ca linii ondulate pe o înregistrare EEG. În acest studiu, cercetătorii au propus că există o diferență în răspunsurile corticale cu privire la aceste două activități și că aceste diferențe ar putea fi identificate și măsurate cu un EEG.

Atât realizarea artei, cât și activitățile motrice au arătat un model constant de putere crescută măsurat de un EEG; cu toate acestea, creșterea puterii măsurate după realizarea artei a fost mai mare decât creșterea puterii observate după sarcinile motrice.

Pe scurt, această comparație particulară poate demonstra posibilitatea ca un EEG să poată fi util în măsurarea activării corticale atunci când studiază anumite forme de activități și proceduri utilizate în terapia de artă. King și echipa sa notează că utilizarea Mobile Brain / Body Imaging (MoBI – o imagine mobilă relativ nouă care utilizează EEG pentru a capta date în timp ce participanții se mișcă și interacționează cu mediul lor) ar putea fi o variantă folosită în proiectele experimentale viitoare; această tehnologie ipotetic ar putea oferi o metodă mai accesibilă pentru a obține măsurători cantitative.

Este interesant să împărtășim aceste două studii care îi ajută pe practicanți să înțeleagă cum funcționează terapia prin artă. Consultați lista de referințe de mai jos pentru mai multe informații despre aceste eforturi de cercetare:

Bibliografie

King, J. (ed.). (2016). Art therapy, trauma and neuroscience: Theoretical and practical perspectives. New York: Routledge.

King, J., Knapp, K., Shaikh, A., Fang Li, F., Sabau, D., Pascuzzi, R., & Osburn, L. (2017). Cortical activity changes after art making and rote motor movement as measured by EEG: A preliminary study. Biomedical Journal of Science & Technical Research, 1 (4). Open Access at DOI:10.26717/BJSTR.2017.01.000366.

Malchiodi, C. A. (2012). Art therapy and the brain. In C. Malchiodi (Ed.), Handbook of Art Therapy (pp. 17-26). New York: Guilford Publications.

Sursa: Recent Art Therapy Research: Measuring Mood, Pain and Brain

de Georgiana Codrescu