Art-terapia si creierul

O incercare de a intelege procesele care stau la baza exprimarii artistice prin art-terapie

partea 1

 

de Vija B. Lusebrink

 

 

Aplicatiile noilor tehnici in imagistica creierului au largit intelegerea diferitelor functii si structuri ale creierului implicate in prelucrarea informatiilor. Acest articol prezinta ariile si functiile principale implicate(activate) in starile emotionale, in formarea amintirilor si in prelucrarea informatiilor motorii, vizuale si somatice. Relatia dintre procesele expresiei artisice  si functionarea creierului este una apropiata din punctul de vedere al diferitelor niveluri ale Terapiei Expresive  Contiune (Lusebrink,1990) cu exemplificari din interventiile art terapeutice. Nivelul de baza  al interventiei cu materiale artistice se face prin stimularea senzoriala. Recunoasterea caracteristicilor vizuale si  plasarea spatiala a acestora sunt prelucrate de ramurile ventrale si dorsale ale sistemului de transformare ce cuprinde informatii vizuale. Starea de spirit a desenelor refecta ecoul diferentelor in activarea diferitelor zone ale creierului in starile emotionale. Aspectul cognitiv si simbolic al amintirilor poate fi explorat prin activarea senzoriala a componentelor sale.

Artistii sunt intr-un fel neurologi, studiind  creierul intr-o tehnica unica lor. Cu toate acestea ei, studiaza fara sa fie constienti, creierul si organizarea sa. (Zeki,1999,p.10)

 

Introducere

 

Procedeul exprimarii prin mijloace artistice si produsele create in timpul unei sesiuni de art terapie, se realizeaza si sunt predominant percepute prin simturile tactile, prin simturile vizuale si prin canale perceptive, care apoi sunt prelucrate prin emotii, asocieri si intelesuri prin gandire si canale verbale.

Aceste  activitati implica diverse aspecte care tin de miscare, somatice, vizuale, emotionale si cognitive in procesul de informare  si care impreuna tin de activarea si de corespondenta proceselor neurofiziologice si de structurile creierului. Procesul expresiei artistice este considerat o parte importanta a art-terapiei si a cercetarii art-terapeutice si tinteste catre nevoia art- terapeutilor de a deveni cunoscatori ai structurilor  si ai functiilor de baza ale creierului care sustin interventiile si exprimarea art- terapeutica. Citand-o pe Malchiodi (2003), art-terapia este o interactiune intre corp si minte, iar  scurta ei prezentare referitoare la functiile creierului pe segmente de arii legate de art- terapie, a dus catre formarea de imagini, psihologia emotiilor, teoria atasamentului si efectul placebo.

Aparitia metodelor neuroimagistice, cum ar fi Tomograful, a dus la largirea intelegerii de structuri  si functii diferite ale creierului implicate in procesul de cunoastere. Aceste studii ne ofera un punct de plecare pentru a putea sa facem  niste presupuneri generale despre legaturile dintre expresia vizuala in arta si legaturile dintre art-terapie si structurile creierului, dar si intre functiile implicate in aceste procese. Neurobiologul Zeki(1999) declara in cercetarile sale referitoare la arta si creier: “ Creierul….este….un participant activ in generarea imaginilor vizuale, si care ruleaza potrivit propriilor sale programe si reguli.”

Art terapia implica expresia vizuala la diferite niveluri de complexitate. In orice moment ,in functiile unei fiinte umane vazute ca si organism unitar, multe zone si procese cerebrale sunt activate si implicate in mod direct. Interactiunea cu expresiile artistice in art- terapie, poate porni de la stimularea periferica a diferitelor modalitati senzoriale sau de la expresiile spontane ale emotiilor, sau de la amandoua dintre ele. O exprimare prin materiale artistice isi poate avea originea de asemenea pornind de la o activitate cognitiva complexa, care implica hotarari si imagini interne, astfel activand canalele senzoriale si activitatea motrica. ( Lusebrink,1990)

Prima parte a acestui articol prezinta ariile predomninante si functiile in care creierul este implicat in procesarea imaginii vizuale si somatice, in starile emotionale si in formarea amintirilor. Componenta miscarii este considerata tinand cont de lucrul cu materialele tactile,folosirea artei ca obiect si ca imagine kinestezica. Aceasta parte a articolului acopera si o scurta analiza a structurii si functiilor neocortexului, a sistemului limbic si a stucturilor ganglionare implicate in diferitele aspecte ale procesarii informatiilor de inters pentru  art-terapeuti. Exemple de cercertari prin RMIF ( rezonanta magnetica a imagisticii functionale ) reflecta procesele interne ale lucrului cu imaginile. Partea a doua a articolului elaboreaza  metode  de expresie, aflate pe diferite nivele de informatii prelucrate in art-terapie, urmate fiind de exemplificarea a doua cazuri ilustrate.

 

Componentele principale ale crierului implicate in art-terapie

 

Functiile principale ale emisferelor stangi si drepte sunt binecunoscute de  catre art-terapeuti. Emisfera stanga este implicata in procesele analitice si secventiale, in vreme ce emisfera dreapta se ocupa predomninat de procesele intuitive si sincretice intr-o maniera paralela. Informatiile verbale sunt prelucrate predomninat in emisfera stanga, care este de asemenea  desemnata sa conduca miscarile in serie. Intr-o lucrare anterioara ( Lusebrink, 1990) a sintetizat rezultatele psihofiziologice ale studiilor diferitilor autori, in ceea ce priveste functionarea emisferei drepte. A prelucrat  informatii vizualo-spatiale, imagini vizuale si memorie vizuala. De asemenea face distinctie intre culori si nuante. Emisfera dreapta integreaza informatii despre modalitati mult mai usoare decat emisfera stanga. Intr-o functionare  normala a indivizilor, ambele emisfere sunt pe deplin active si integrate una cu cealalta in lucru chiar daca contributiile lor sunt diverse (Gazzaniga/2002). Literatura recenta face referire la un numar rezonabil de studii care exploreaza diferitele aspecte ale naturii asimetrice ale creierului (Hughdahl&Davidson, 2003). Articolul de fata face referiri la cateva dintre aceste studii pertinente in ceea ce priveste prelucrarea informatiei vizuale. Structura cerebrala sau neocortexul si cei patru lobi-frontal, parietal, temporal si occipital- contine sistemul limbic, care include nucleul thalamic anterior, hipocampul, amigdala, partile hipotalamusului si partile ganglionilor bazali. Sistemul limbic este dintr-o perspectiva filogenetica, vechiul cortex. Talamusul este o statie de releu cu zone specifice care primeste informatii de la diferite sisteme senzoriale, ce le leaga cu zonele protejate care corespund zonelor de cortex cerebral. Hipocampul este folositor la transformarea informatiilor in amintiri pe termen lung. Amigdala este esentiala in integrarea componentelor emotionale. Ganglionii de baza primesc informatii de la cortexurile frontale, parietale si temporale si reprezinta o parte importanta a planificarii si executarii miscarilor(Gazzaniga,2002).

Functional, de fapt cortexul cerebral este impartit in doua: cortexul frontal sau reteaua executiva si cortexul posterior sau reteaua perceptiva  ( fig 1.) Cortexul frontal include cortexurile prefrontale si motorii, unde cortexul posterior consta din mai multe arii care proceseaza senzorial si perceptiv informatii- si anume, cortexurile somatosenzitive occipitale, temporale, parietale- care sunt toate subimpartite in zone functionale de dimensiuni mai mici. Potrivit lui Fuster (2003), informatia  senzoriala este prelucrata pe trei nivele ierarhice ale cunostintelor percepute. Acestea sunt (a) cortexul senzorial primar, care analizeaza si trece pe harta senzorii elementari caracteristici ai  perceptiei; (b) asocierea  non-formala a cortexului, care analizeaza caracteristicile asociate ale complexului de stimuli dati; si (c) asocierea trans-formala a cortexului, care integreaza obiectul perceput peste mai multe modalitati senzoriale si nonsenzoriale. Cei mai multi stimuli perceptuali sunt prelucrati in paralel si inconstient. Partea constienta a prelucrari perceptiei >>este ghidata de atentia selectiva, o functie cognitive care functioneaza de sus in jos si care, ca si memoria, deteremina  clasificare categoriilor (Fuster, 2003).

Senzorialul si alte tipuri de informatii sunt transferate intre cele doua emisfere in corpul callosum, prin canale diferite. Structurile si caile specifice ale creierului implicate in prelucrarea vizualului, somaticului, motoricului, emotionalului si memoriei, si informatii legate  de acestea vor fi discutate mai jos.

Va urma

Sursa: Art-terapia: Jurnalul Asociatiei Americane de Art-Terapie 21(3)pp. 125-135 Inc 2004

 

 

Traducerea si adaptarea:

Ramona Guran,

art-terapeut Phronetik®

telefon 0731293517

e-mail: guran.ramona@gmail.com